Mihai Țurcanu – campion, crescător și Președinte al Asociației Columbofile Botoșani

21 Decembrie 2019

Pmar.ro: Aveți în portofoliu porumbei din familii cu ADN puternic. Ce familii dețineți în prezent?

Mihai Țurcanu: Numărul unu pentru mine este familia de Kipp, pe linia lui King Barcelona pe care o dețin și lucrez încă din 2005. Cel mai bun exemplu ar fi Olandeza, o femelă direct de la Jan Kastelijn cu sânge 100% Kipp & Sohne, fiica din doi nepoți ai lui King Barcelona. Este bunică a trei campioni naționali și dubla străbunică lui Queen Madona, campioană în 2017 cu un punctaj de doar 1,47 pct la caregoria maraton. Queen Madona este fiică din doi nepoți, din Olandeza. Pot să afirm cu responsabilitate că cel puțin 30 de locuri în top 10 național sunt descendenți ai acestei excepționale femele.

A doua familie puternică la care lucrez în acest moment și dă semne bune, este linia de Cor de Heijde, numai și numai pe Klamper și cât mai aproape de sângele Klamper. Totul a început în anul 2012 de la achiziționarea unui nepot consangvin din 2003.

A treia linie pe care mă bazez și încerc să o încrucișez ori de câte ori pot cu cei de pe Kipp și Corr este bazată pe porumbei Florizzone proveniți de la Van Luc Coppenolle. Totul a început în 2016, când am ieșit campion național la maraton pui, mama acestuia provenind din sângele Copenolle. După aceea am avut oportunitatea ca împreună cu Ionuț Dragușin să achiziționez un fiu direct din Blinker care din păcate a murit între timp dar nu înainte de a reproduce un număr de șapte fii și fiice.

În acest moment nu te mai apropii de un astfel de exempar, fără să scoți din buzunar sume de peste 10.000 de €.
Mai dețin porumbeii pe linia de Jan Aarden, mai exact sângele lui Vulpea, care a aparținut lui Relu Iurieți, și care curge prin venele multor exemplare. Trebuie să subliniez că toate aceste linii le mențin într-o consangvinitate foarte strânsă ajungând să se regăsească un porumbel și de 25 de ori într-un pedigree și exemplarul să arate perfect.

Am o colaborare foarte bună cu Ionuț Dragușin care a demonstrat și el că e un campion foarte bun și facem schimburi de porumbei, am o colaborare foarte bună cu Relu Iureți, analizez în detaliu și dacă simt că ma poate ajuta, întotdeauna merg și iau cu plăcere produși din familii care i-au scos pe ei campioni.

Pmar.ro: Care a fost cea mai valoroasă achiziție de până acum, care v-a răsplătit sau v-a întrecut așteptările?

Mihai Țurcanu: Cea mai scumpă nu, dar cea mai valoroasă este acea femelă pe care am botezat-o Olandeza pentru ca avea inelul olandez, încă din 2003, era cred că pentru prima dată când Heghedus venea cu niște porumbei, pedigree mai moderne la licitație, și pentru o sumă mare la acea vreme, dar nu greu de suportat pentru noi. Am achiziționat-o pe această Olandeza, în 2003, care era scoasă din King Barcelona, dar în spate avea toți porumbeii celebri ai lui Kipp care erau zburătorii de noapte, care de fapt l-au ținut peste 20 de ani să fie un nume celebru la nivel mondial chiar.

Foarte mult m-a inspirat cartea lui Nicolae Stanciu, Maeștrii Văzduhului, și printre primele mele lecturi au fost cele despre crescătorii care au dăinuit. Și de acolo, cumva, mi-am creat strategia de referințe pe viitor.

Un an mai târziu, am achiziționat un fiu din sora porumbiței Olandeza, și el consangvin pe King Barcelona și am facut acea împerechere, Olandeza cu Jan, (de la Jan Kasteleijn) și de acolo mi-au ieșit trei fii care mi-au dat trei campioni naționali. De exemplu, Campioana din 2017 este scoasă din doi nepoți de Olandeza, eu am botezat-o Queen Madona, între timp a mai apărut un Queen Madona, dar pentru că avusese un punctaj record la doua etape de Madona, de doar 3 puncte, un loc 7 National și un loc 2 la vârsta de 2 ani cand a și ieșit campioană a fost locul 1 palmares Madona și era normal să-i pun denumirea de Regina Madona.

Pmar.ro: Cât de importantă este etica, în acest sport de performanță?

Aș putea să o pun pe locul 1. Pentru că suntem uniți sub o singură egidă, o singură umbrelă, oameni din toate clasele sociale, democrația trebuie să primeze, dar trebuie stabilite niște principii, pentru că altfel apar dorințe ale unora de a ajunge campioni fără să merite. Și cred că prin asta se înțelege totul. Adică unii, dacă nu au răbdare, să le crească valoarea și încearcă prin tot felul de metode să-și ajute porumbeii, dacă este o disciplină riguroasă se pot evita acești campioni de carton să apară. Și în orice măsură de verificare trebuie ca toată lumea să se alinieze, pentru că nu se poate face columbofilie corectă și să fii credibil în fața celor care vor să cumpere o pasăre de valoare de la tine.

La porumbei de asemenea, dacă nu ești riguros și nu impui disciplină, nu o să ai niciodată rezultate. Nimeni nu a făcut performanță fără să fie un antrenor desăvârșit.

Pmar.ro: Care sunt cele mai importante criterii pentru a reuși un titlu de campion?

Familii bune de porumbei, împerecheri corecte, sănătate. În princpiu cele trei: casă, rasă, masă – sunt cele mai importante: casa pentru a le oferi un climat corespunzător și pentru a fi feriți de boli, rasa pentru că poți să dai cea mai scumpă și calitativă hrană, dar să nu conteze pentru că sunt prea slabi din punct de vedere genetic și masa ajută o pasăre care are un fond genetic bun să-și pună în valoare calitățile. Noi trebuie să-i oferim tot ce este necesar pentru a-și pune musculatura și mintea la contribuție.

Pmar.ro: Se poate face performanță fără pasiune, în acest domeniu?

Nu cred. Pentru că pasiune trebuie să fie în tot și în toate. Dacă nu ești pasionat, nu achiziționezi porumbei; dacă nu ești pasionat, nu sacrifici bani de la familie pentru a le da porumbeilor; pentru că trebuie să recunoaștem, sportul columbofil a devenit un sport scump.

Nu mai este ca înainte, când era un singur ceas în care constatau toți columbofilii porumbeii și lumea era condiționată. Acum toată lumea vorbește de ventilație, de circulația aerului, de luminozitate sau de întuneric, de constatări live. Nu putem să pierdem zile întregi, mai ales la maraton, să așteptăm și e important să ne informeze pentru a nu pierde timpi importanți în care un porumbel de maraton ar putea să claseze dar noi să nu fim pe fază.

Cred că din pasiune te faci columbofil.

Pmar.ro: Care sunt cele mai întâlnite probleme cu care vă intersectați, în practicarea acestui sport?

Reticența colegilor columbofili în a investi în transportul porumbeilor. Mi se pare cea mai mare greșeală, pentru că noi cheltuim resurse externalizând transportul, iar atunci când trebuie să colectăm banii pentru transport propriu toți refuză ca și cum n-ar fi un bun al lor.

Dar trebuie să recunoaștem că, cel puțin în zona Moldovei, transportul porumbeilor este deficitar. Se face cu niște mașini care nu oferă o bunăstare minimală pentru porumbeii de maraton. Vă dau un exemplu, transportul porumeilor până în Madona, unde lansăm noi. Dacă se întâmplă să fie 3 zile de ploaie și trece un tir pe lângă mașinile noastre, porumbeii sunt compromiși. Așa că toți columbofilii urmăresc ca în ultimele 4-5 zile să nu le ofere baia porumbeilor și să nu dispară acea pudră, ca să alunece mai ușor prin aer. Dacă, cumva e o ploaie pe traseu să poată face față. Și dacă noi, așa cum vă spuneam, prindem 3 zile de transport când plouă, acesti porumbei ajung acolo uzi, nu mai au nicio șansă în a mai reuși să obțină un titlu la etapa respectivă, mai ales cei care stau pe partea dinspre trafic a mașinii. Și bineînțeles, orele de zbor și de îmbarcare, și multe altele. Nu poți să fii echitabil și corect cu toată lumea, în condițiile în care ai o mașină de genul acesta.

Pentru transportul porumbeilor ar trebui să se dea o lege națională, sau să fie o prevedere în RNS. Chiar dacă pare scump. Cu toate că nimic nu e scump, un columbofil investește 5-600 euro in ceas electronic performant, încă 5-600 euro pe an pentru mancare, dar când trebuie sa plătească 200 de euro pentru a achiziționa un mijloc de transport performant, nu se mai întamplă. Ori nu sunt încă deschiși la minte, ori consideră că nu este un bun al lor, cu toate că asociațiile sunt organizate dupa legea ONG-urilor și toți sunt proprietari pe un bun achiziționat. Da, sunt persoane care au afaceri din asta, sunt transportatori de porumbei.
La un calcul simplu, cel puțin jumătate din banii plătiți de Asociația pe care o conduc, intră in buzunarul celui care muncește, fiind un efort, că a investit în mașini, indiferent dacă sunt performante sau nu, și oferă transportul porumbeilor. Dar nu cred că sunt cele mai bune soluții, cele care sunt astăzi pe piață, și atunci diferența de calitate în transport nu se mai face la nivelul pe care ni l-am dori noi.

Pmar.ro: Ce planuri aveți în continuare, în calitate de Președinte al Asociației Columbofile Botoșani?

O să vă spun o poveste. Undeva în anul 2004 am devenit Președinte. Până atunci, toată lumea, crescători din Botoșani, mergeau și vizitau câte un porumbel rarisim care ajungea în expoziția națională. Ulterior, prin analize, prin deciziile pe care le-am luat, s-a ajuns la performanța ca noi, la Botoșani, să obținem foarte multe titluri de campioni naționali.

Vreau sa mențin ștacheta sus și din punct de vedere al transportului. Pentru că am luat niște decizii, acum 3 ani, și toti cei care blamau un coleg, nefondat, pe rețele de socializare, toată lumea îl cataloga drept hoț. S-a făcut liniște în Asociație și a crescut foarte mult, de la 60 de membri, când ne-am hotărât să luăm această decizie, s-a facut o curățenie teribilă. În trei ani am urcat la 170 de membri și o medie de 6000 de porumbei de maraton per concurs. E o cifră bună zic eu, și formată din foarte mulți tineri.

Asta mă bucură cel mai mult, dacă în țările din Vest se remarcă dispariția bătrânilor și în locul lor nu vine nimeni, la Botoșani e un fenomen plăcut. Chiar anul acesta ne mândrim cu un loc 3 Național la Maraton Grand Prix, cu un tânăr columbofil care este înscris de 3 sau 4 ani. Consecvent, a fost cuminte, a participat la toate treburile Asociației și cred că a înțeles cum funcționează acest fenomen, astfel că au apărut și rezultatele. Ce-mi doresc eu cel mai mult, un transport modern și Asociația Botoșani să fie pe buzele tuturor, ca exemplu de bune practici.

Ne dorim o traiectorie ascendentă, nu ca o electrocardiogramă.

Columbofilii iși doresc să vorbească cu colegii lor, să-și împărtașească din gânduri, strategii, pentru că în fond, nu e nimic de ascuns. Daca ar fi formule magice in columbofilie, cei cu foarte mulți bani n-ar avea adversari în competițiile columbofile. Aici ne egalizăm cu toții, indiferent că suntem doctori, ingineri, șoferi sau tractoriști, ne leagă o pasiune, iar cel mai bun columbofil, indiferent ce calificare și cea mai bună pasăre câstigă. Ai nevoie și de un dram de noroc, asta este clar.

Vă urez să aveți Sărbatori Luminate și un An Nou columbofil plin de rezultate notabile! La mulți ani!

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

FII PRIMUL CARE COMENTEAZĂ

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PUBLICĂ COMENTARIUL

Mihai Țurcanu – campion, crescător și Președinte al Asociației Columbofile Botoșani

21 Decembrie 2019

Pmar.ro: Aveți în portofoliu porumbei din familii cu ADN puternic. Ce familii dețineți în prezent?

Mihai Țurcanu: Numărul unu pentru mine este familia de Kipp, pe linia lui King Barcelona pe care o dețin și lucrez încă din 2005. Cel mai bun exemplu ar fi Olandeza, o femelă direct de la Jan Kastelijn cu sânge 100% Kipp & Sohne, fiica din doi nepoți ai lui King Barcelona. Este bunică a trei campioni naționali și dubla străbunică lui Queen Madona, campioană în 2017 cu un punctaj de doar 1,47 pct la caregoria maraton. Queen Madona este fiică din doi nepoți, din Olandeza. Pot să afirm cu responsabilitate că cel puțin 30 de locuri în top 10 național sunt descendenți ai acestei excepționale femele.

A doua familie puternică la care lucrez în acest moment și dă semne bune, este linia de Cor de Heijde, numai și numai pe Klamper și cât mai aproape de sângele Klamper. Totul a început în anul 2012 de la achiziționarea unui nepot consangvin din 2003.

A treia linie pe care mă bazez și încerc să o încrucișez ori de câte ori pot cu cei de pe Kipp și Corr este bazată pe porumbei Florizzone proveniți de la Van Luc Coppenolle. Totul a început în 2016, când am ieșit campion național la maraton pui, mama acestuia provenind din sângele Copenolle. După aceea am avut oportunitatea ca împreună cu Ionuț Dragușin să achiziționez un fiu direct din Blinker care din păcate a murit între timp dar nu înainte de a reproduce un număr de șapte fii și fiice.

În acest moment nu te mai apropii de un astfel de exempar, fără să scoți din buzunar sume de peste 10.000 de €.
Mai dețin porumbeii pe linia de Jan Aarden, mai exact sângele lui Vulpea, care a aparținut lui Relu Iurieți, și care curge prin venele multor exemplare. Trebuie să subliniez că toate aceste linii le mențin într-o consangvinitate foarte strânsă ajungând să se regăsească un porumbel și de 25 de ori într-un pedigree și exemplarul să arate perfect.

Am o colaborare foarte bună cu Ionuț Dragușin care a demonstrat și el că e un campion foarte bun și facem schimburi de porumbei, am o colaborare foarte bună cu Relu Iureți, analizez în detaliu și dacă simt că ma poate ajuta, întotdeauna merg și iau cu plăcere produși din familii care i-au scos pe ei campioni.

Pmar.ro: Care a fost cea mai valoroasă achiziție de până acum, care v-a răsplătit sau v-a întrecut așteptările?

Mihai Țurcanu: Cea mai scumpă nu, dar cea mai valoroasă este acea femelă pe care am botezat-o Olandeza pentru ca avea inelul olandez, încă din 2003, era cred că pentru prima dată când Heghedus venea cu niște porumbei, pedigree mai moderne la licitație, și pentru o sumă mare la acea vreme, dar nu greu de suportat pentru noi. Am achiziționat-o pe această Olandeza, în 2003, care era scoasă din King Barcelona, dar în spate avea toți porumbeii celebri ai lui Kipp care erau zburătorii de noapte, care de fapt l-au ținut peste 20 de ani să fie un nume celebru la nivel mondial chiar.

Foarte mult m-a inspirat cartea lui Nicolae Stanciu, Maeștrii Văzduhului, și printre primele mele lecturi au fost cele despre crescătorii care au dăinuit. Și de acolo, cumva, mi-am creat strategia de referințe pe viitor.

Un an mai târziu, am achiziționat un fiu din sora porumbiței Olandeza, și el consangvin pe King Barcelona și am facut acea împerechere, Olandeza cu Jan, (de la Jan Kasteleijn) și de acolo mi-au ieșit trei fii care mi-au dat trei campioni naționali. De exemplu, Campioana din 2017 este scoasă din doi nepoți de Olandeza, eu am botezat-o Queen Madona, între timp a mai apărut un Queen Madona, dar pentru că avusese un punctaj record la doua etape de Madona, de doar 3 puncte, un loc 7 National și un loc 2 la vârsta de 2 ani cand a și ieșit campioană a fost locul 1 palmares Madona și era normal să-i pun denumirea de Regina Madona.

Pmar.ro: Cât de importantă este etica, în acest sport de performanță?

Aș putea să o pun pe locul 1. Pentru că suntem uniți sub o singură egidă, o singură umbrelă, oameni din toate clasele sociale, democrația trebuie să primeze, dar trebuie stabilite niște principii, pentru că altfel apar dorințe ale unora de a ajunge campioni fără să merite. Și cred că prin asta se înțelege totul. Adică unii, dacă nu au răbdare, să le crească valoarea și încearcă prin tot felul de metode să-și ajute porumbeii, dacă este o disciplină riguroasă se pot evita acești campioni de carton să apară. Și în orice măsură de verificare trebuie ca toată lumea să se alinieze, pentru că nu se poate face columbofilie corectă și să fii credibil în fața celor care vor să cumpere o pasăre de valoare de la tine.

La porumbei de asemenea, dacă nu ești riguros și nu impui disciplină, nu o să ai niciodată rezultate. Nimeni nu a făcut performanță fără să fie un antrenor desăvârșit.

Pmar.ro: Care sunt cele mai importante criterii pentru a reuși un titlu de campion?

Familii bune de porumbei, împerecheri corecte, sănătate. În princpiu cele trei: casă, rasă, masă – sunt cele mai importante: casa pentru a le oferi un climat corespunzător și pentru a fi feriți de boli, rasa pentru că poți să dai cea mai scumpă și calitativă hrană, dar să nu conteze pentru că sunt prea slabi din punct de vedere genetic și masa ajută o pasăre care are un fond genetic bun să-și pună în valoare calitățile. Noi trebuie să-i oferim tot ce este necesar pentru a-și pune musculatura și mintea la contribuție.

Pmar.ro: Se poate face performanță fără pasiune, în acest domeniu?

Nu cred. Pentru că pasiune trebuie să fie în tot și în toate. Dacă nu ești pasionat, nu achiziționezi porumbei; dacă nu ești pasionat, nu sacrifici bani de la familie pentru a le da porumbeilor; pentru că trebuie să recunoaștem, sportul columbofil a devenit un sport scump.

Nu mai este ca înainte, când era un singur ceas în care constatau toți columbofilii porumbeii și lumea era condiționată. Acum toată lumea vorbește de ventilație, de circulația aerului, de luminozitate sau de întuneric, de constatări live. Nu putem să pierdem zile întregi, mai ales la maraton, să așteptăm și e important să ne informeze pentru a nu pierde timpi importanți în care un porumbel de maraton ar putea să claseze dar noi să nu fim pe fază.

Cred că din pasiune te faci columbofil.

Pmar.ro: Care sunt cele mai întâlnite probleme cu care vă intersectați, în practicarea acestui sport?

Reticența colegilor columbofili în a investi în transportul porumbeilor. Mi se pare cea mai mare greșeală, pentru că noi cheltuim resurse externalizând transportul, iar atunci când trebuie să colectăm banii pentru transport propriu toți refuză ca și cum n-ar fi un bun al lor.

Dar trebuie să recunoaștem că, cel puțin în zona Moldovei, transportul porumbeilor este deficitar. Se face cu niște mașini care nu oferă o bunăstare minimală pentru porumbeii de maraton. Vă dau un exemplu, transportul porumeilor până în Madona, unde lansăm noi. Dacă se întâmplă să fie 3 zile de ploaie și trece un tir pe lângă mașinile noastre, porumbeii sunt compromiși. Așa că toți columbofilii urmăresc ca în ultimele 4-5 zile să nu le ofere baia porumbeilor și să nu dispară acea pudră, ca să alunece mai ușor prin aer. Dacă, cumva e o ploaie pe traseu să poată face față. Și dacă noi, așa cum vă spuneam, prindem 3 zile de transport când plouă, acesti porumbei ajung acolo uzi, nu mai au nicio șansă în a mai reuși să obțină un titlu la etapa respectivă, mai ales cei care stau pe partea dinspre trafic a mașinii. Și bineînțeles, orele de zbor și de îmbarcare, și multe altele. Nu poți să fii echitabil și corect cu toată lumea, în condițiile în care ai o mașină de genul acesta.

Pentru transportul porumbeilor ar trebui să se dea o lege națională, sau să fie o prevedere în RNS. Chiar dacă pare scump. Cu toate că nimic nu e scump, un columbofil investește 5-600 euro in ceas electronic performant, încă 5-600 euro pe an pentru mancare, dar când trebuie sa plătească 200 de euro pentru a achiziționa un mijloc de transport performant, nu se mai întamplă. Ori nu sunt încă deschiși la minte, ori consideră că nu este un bun al lor, cu toate că asociațiile sunt organizate dupa legea ONG-urilor și toți sunt proprietari pe un bun achiziționat. Da, sunt persoane care au afaceri din asta, sunt transportatori de porumbei.
La un calcul simplu, cel puțin jumătate din banii plătiți de Asociația pe care o conduc, intră in buzunarul celui care muncește, fiind un efort, că a investit în mașini, indiferent dacă sunt performante sau nu, și oferă transportul porumbeilor. Dar nu cred că sunt cele mai bune soluții, cele care sunt astăzi pe piață, și atunci diferența de calitate în transport nu se mai face la nivelul pe care ni l-am dori noi.

Pmar.ro: Ce planuri aveți în continuare, în calitate de Președinte al Asociației Columbofile Botoșani?

O să vă spun o poveste. Undeva în anul 2004 am devenit Președinte. Până atunci, toată lumea, crescători din Botoșani, mergeau și vizitau câte un porumbel rarisim care ajungea în expoziția națională. Ulterior, prin analize, prin deciziile pe care le-am luat, s-a ajuns la performanța ca noi, la Botoșani, să obținem foarte multe titluri de campioni naționali.

Vreau sa mențin ștacheta sus și din punct de vedere al transportului. Pentru că am luat niște decizii, acum 3 ani, și toti cei care blamau un coleg, nefondat, pe rețele de socializare, toată lumea îl cataloga drept hoț. S-a făcut liniște în Asociație și a crescut foarte mult, de la 60 de membri, când ne-am hotărât să luăm această decizie, s-a facut o curățenie teribilă. În trei ani am urcat la 170 de membri și o medie de 6000 de porumbei de maraton per concurs. E o cifră bună zic eu, și formată din foarte mulți tineri.

Asta mă bucură cel mai mult, dacă în țările din Vest se remarcă dispariția bătrânilor și în locul lor nu vine nimeni, la Botoșani e un fenomen plăcut. Chiar anul acesta ne mândrim cu un loc 3 Național la Maraton Grand Prix, cu un tânăr columbofil care este înscris de 3 sau 4 ani. Consecvent, a fost cuminte, a participat la toate treburile Asociației și cred că a înțeles cum funcționează acest fenomen, astfel că au apărut și rezultatele. Ce-mi doresc eu cel mai mult, un transport modern și Asociația Botoșani să fie pe buzele tuturor, ca exemplu de bune practici.

Ne dorim o traiectorie ascendentă, nu ca o electrocardiogramă.

Columbofilii iși doresc să vorbească cu colegii lor, să-și împărtașească din gânduri, strategii, pentru că în fond, nu e nimic de ascuns. Daca ar fi formule magice in columbofilie, cei cu foarte mulți bani n-ar avea adversari în competițiile columbofile. Aici ne egalizăm cu toții, indiferent că suntem doctori, ingineri, șoferi sau tractoriști, ne leagă o pasiune, iar cel mai bun columbofil, indiferent ce calificare și cea mai bună pasăre câstigă. Ai nevoie și de un dram de noroc, asta este clar.

Vă urez să aveți Sărbatori Luminate și un An Nou columbofil plin de rezultate notabile! La mulți ani!

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

FII PRIMUL CARE COMENTEAZĂ

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PUBLICĂ COMENTARIUL